Cotetzu lu’ Iuda

Astazi m-am intalnit cu Otzi, prietenul meu imaginar. A trecut ceva timp de cand nu i-am mai vazut la muist muia sau muia la muist, o prezenta agreabila de altfel. Cu ochii injectati bagati in orbite atat de tare incat se sprijina in interior de ceafa. Cu parul atat de tipic lui care arata de zici ca mai rezista doar 3 dusuri.
-Ce faci muistule? il intreb eu tremurand. Nu-mi raspunde. Stiu ca nu poate vorbi. Ma apropi de el si-l strang in brate tare de tot. Chiar daca e jeg tot mi-a fost dor de el. Imi sprijin mainile pe umerii lui si ma uit la el.
- Ce faci? Pe unde ai mai ars-o? Data trecuta te-am gasit trantit in niste frunze in drum spre Curmatura. M-am speriat ca o sa te pierd pentru totdeauna. Eh, lasa, a trecut. Am avut grija de tine dar iar ai plecat asa pe shusta.
Otzi se uita la mine. Defapt il simt ca s-ar uita la mine daia ii caut privirea in ochii lui scufundati in craniu. Imi dau seama ca ceva s-a intamplat. Citesc pe ei ca ar vrea sa-mi zica ceva. Ma duc la birou si din mormanul de nimicuri trag o foaie A4 si un pix.
- Frate esti bine? Hai zi-mi ce ai patit, nu te-am mai vazut de mult asa. Ii imping foaia in fata si cu mana lui stafidita ia pixul. Incepe sa deseneze ca un adevarat artist o silueta de femeie. Isi plimba pixul atent iar personajul curand este imbracat intr-o rochie care flutura. Dupa 10 minute in bratele femeii apare un copil. Este o fetita cu parul cretz si cu ochi foarte mari. Mama ei plange. Dupa alte 20 de minute in fata lor apare o margine iar dupa margine….se termina foaia. E gol!
- Otzi ce pula mea ai? il intreb eu nedumerit.
El se uita la mine si deodata incepe sa tremure ca o varga. Parca a intrat in convulsii. Eu m-am cam panicat si vreau sa-i iau foaia si pixul din mana. El le tine strans si le smuceste. Inca nu a terminat ce avea sa-mi zica. Ma uit in continuare pe desenul lui unde in scurt tip apare un al treilea personaj in spatele celor doua fiinte. E un personaj grotesc tras parca din benzile desenate horror. Cu cat isi plimba pixul mai mult cu atat fiinta prindea contur. Picioarele scurte si uscate. Un cap urias plesuv si niste ochi…….bagati in orbita adanc. Incep si eu sa tremur. Mi se deruleaza filme negre prin fata ochilor. Parca astept sa deseneze si mainile dar in acelasi timp nu-mi doresc. Dar trebuie sa aflu. Timpul se dilata, totul se deruleaza incet. Otzi deseneaza mainile personajului diabolic. Aceste maini……aceste maini imping mama si copilul peste margine, in gol. Eu am incremenit. Otzi imi da ultima lovitura scriind tremurand in partea de sus a foii……PETRUTZA

Eu am inebunit pe loc. Ochii mi s-au inrosit de ura. In secunda 2 am cautat veioza de pe birou sa-i fut una in cap sa-l las fara viata. Cand ma intorc ca sa-i iau lumina pe veci lui Otzi el a disparut, s-a ascuns in gaura cheii de la usa camerei. Iau ranga de sub pat si ma apuc sa distrug clanta. Dupa ce am decojit juma de usa mi-am dat seama ca muistul iar a disparut. Nu am ce sa fac. Strang mizeria de pe jos si ma duc in bucatarie. Sting tigara si-mi aprind alta.